Am și uitat câte luni au trecut de când tot spun că voi scrie câteva rânduri despre Calea sângelui și-a inimii a lui Oliviu Crâznic. E momentul să pun …Și la sfârșit a mai rămas coșmarul pe raft, nu prea departe, și să mă ocup de povestiri. Sunt trei la număr și vin împreună cu un fragment din Coșmar.
Despre roman am mai vorbit, îmi place, îl recomand. Să mergem în altă parte. Cititorul e purtat în timp și spațiu. Spațiile le veți descoperi singuri. Timpul… ne plimbăm un pic prin Antichitate (Trecătoarea), prin Evul Mediu (Însângerată, luna) și undeva prin viitor (Mascarada învinșilor). Întotdeauna e vorba de o cale, de un drum ce trebuie străbătut. Și, ca întotdeauna, de un preț ce trebuie plătit. O singură cale e cu adevărat deschisă personajelor. Și pot să subliniez că destinația e și ea cu siguranță numai una. Viața și moartea merg împreună și uneori li se alătură și sentimente nu mereu ușor de definit: dorință, neliniște, pasiune, frică.
Mascarada învinșilor (parte din Ermengaarde Saga) nu m-a prins de la început, dar m-a făcut curioasă să aflu mai multe despre acel univers. Cine sunt personajele rămase în viață? Cine sunt cele care au murit? Detalii, vreau mai multe din acele detalii care fac o lume nouă specială. Acum… dacă această povestire nu m-a atras în mod special, alta e situația cu celelalte două, foarte scurte și ele.
Trecătoarea prezintă acel loc din care personajele știu că nu vor ieși. Cel puțin nu în viață. Și totuși încearcă să înainteze pentru că… ce altă opțiune ar avea când nu pot urma decât o cale? Și știam, cumva, că de fapt erau morți cu toții. Da, dar moartea nu e mereu o piedică sau o stare permanentă. Nu e un gând menit să liniștească. Văd mult potențial în cele două pagini, mi-ar plăcea să fie mai lungă și totuși… nu. Îi stă bine așa cum e acum. Fiecare structură are rolul ei, ajută la conturarea unei lumi ce nu-și dezvăluie secretele. Tensiunea, imaginile… nu se putea să nu-mi placă.
Dar preferata mea e Însângerată, luna. Am văzut motivul străinului acolo, am văzut frânturi din legende și superstiții, toate pe un fundal ce pare rupt dintr-un vis pe care vrei și, în același timp, nu vrei să-l uiți. Atmosfera e teribil de apăsătoare prin modul în care e contruită povestea, dar și datorită faptului că știi că se va întâmpla ceva ieșit din comun, ceva periculos. Dar totuși mergi înainte cu protagonistul să o întâlnești pe ia, pe fata frumoasă care fură inimi. Cine ar putea să-i spună nu? Ea te cheamă să o urmezi și tu mergi pe singura cale ce ți se deschide în față.
Atât deocamdată. În loc de încheiere, vă las un pseudo-citat din Thor: this book, I like it… ANOTHER!
*Am găsit textul și imaginea pe bookblog.ro
by Elena Atudosiei
